CEEA CE ESTI
Poveştile se aud, se spun, iar...despre tine se spune că îi pui în primul rând pe alțîi şi te laşi la urmă...chiar dacă rămâi cu mai puțin; ...că după ce eşti doborâtă...straluceşti mai abitir, ca stelele noaptea pe cer. Că zâmbetul şi chipul îți sunt mereu, şi mai luminoase, după ce plângi.. Că nu ai avea probleme, fiindcă râzi mereu...dar ..numai sufletul tău ştie câte tornade sunt în el..
Știu despre tine, că iubești dragostea de odinioară, ...cu flori, bezele, cântec de chitară și cărți , dragostea aia tihnită şi caldă...și mai știu că fugi mereu de acolo de unde nu rezonezi cu locul, cu oamenii, de unde te simți presată, încorsetată, oprimată.
Unii te consideră ciudată; poate prea reală pentru aceste vremuri, prea deschisă.. Prea neadevărată fiindcă..surprinzi, și'i faci pe oameni să se vadă, să se facă văzuți, fără măști..Acolo, în față ta, sunt ei înșiși, ceea ce sperie a naibii dar și place Asta am auzit..de darul tău și tot ceea ce creezi când visezi,când te plimbi prin ploaie,când ești bine și dăruiești bine. De căldură ta și senzația de pluş şi catifea ce o dăruieşti prin prezența ta.
Și, șoptit, oamenii zic: că precum ești tu, puține ar mai fi, fiindcă te impresionează căldură și bunătatea oamenilor în care crezi netăgăduit, franchețea și adevărul lor.Mult mai mult decât titlurile, statutul ori averea.
Lumea știe că ești precum un lac adânc și liniștit iar când te--nvolburezi și îți sări din pepeni ești mai ceva că 3 erupții de vulcane Dar asta ești tu. Caldă. Rece. Cu emoțiile pe față. Surprinzătoare. Intempestivă și calmă totodată. Veselă și retrasă. Singură ori socializand. Închisă în sine ori exuberanța.
Te emoționează zâmbetul și jocul copiiilor, razele de dimineață și câinii. Ori când cineva e rănit. Plângi când rezonezi cu poveștile triste ale oamenilor și alini cu forță și prezența ta. Ți-e frică și recunoști.
Fugi dacă cineva vrea subit să te ia de mâna și să te sărute, fiindcă știi ancestral, că iubirea nu se întemeiază decât pe prietenie și cunoașterea celuilalt, așa te au învățat generațiile trecute Știi..simți. Asta e baza unui pas real... Și lumea are curajul să șoptească, că ești un exemplar mai rar
Necesiti timp într-o lume grăbită, ce nu are nici răgaz să mai răsufle.
Alexandra Şerban
Articolul a fost publicat si aici
