Vrei sa...?
De ce revii când mă vindec de tine?
De ce după iubire între noi totul se transformă în praf și vânt?
Ne căutăm pe noi înșine , cred..toată viața, ne regăsim și ne pierdem, încurcăm rute, uităm valize, despachetăm și impachetam...că să ajungem la final, tot acolo...însetați de viețile noastre, de cine suntem și ce vrem să trăim!
Povești incendiare ce se repetă în fiecare vara între noi doi, că toamna să le răcorească și iarnă să le răcească de tot...că apoi ianuarie să le aprindă în valvătăi.
Până când? Până unde mai repetăm așa?
Nu ne vrem nici să plecam, nici să rămânem unul lângă altul , și totuși, ne căutăm neîncetat, de fiecare dată când ne despărțim!
"Hai să ne căsătorim" , mi-ai spus într-o dimineață , râzând..și am simțit că nu mai am aer...iar peste o săptămâna am plecat în Praga și am încetat să mai vorbim..fiindcă eu nu știu să fac față schimbărilor bruște, nu mai am control și ..simt că tot ce e în mine se desprinde! Mi-e frică de angajamentele pe viață care duc înspre mormânt!
Ne-am reîntâlnit în toamna, departe, într-un club la mare, unde nici cu gândul nu ne-am fi gândit și atunci iarăși m-ai făcut să rămân lângă tine- fiindcă în îmbrățișările tale era bine. Și acolo lângă tine, erau fluide liniile vieților noastre.
Și am rămas...și am vorbit și ne-am tot reîntâlnit..și apoi a venit vremea mea să te iau prin surpindere și să îți spun subit: Marry me și ai rămas blocat...răspunsul tău fiind un zâmbet larg...și am înțeles....
Încotro ne e dat să ne mai știm?
Și dacă așa e iubirea și relația asta a noastră- mereu departe unul de altul, reintalnindudu-ne din când în când, cu tumult și patos, cu furtuni și imbold ce arde?!
Dacă așa ne e făcut să fim , cu alții ,și'n gândurile noastre mereu avându-ne doar unul pentru altul?!
Rămâi cu mine dar da-mi multă libertate- asta e mottoul nostru, al fiecăruia dintre noi doi.. O karma, mulți de "poate" și nopți ce vor rămâne secretele noastre bine păstrate.
Vrem să ne știm alături și vrem să trăim departe și ne e așa de cald și calm și bine unul în brațele celuilalt! Complecși, ciudați, făcuți din vise și din noapte!
Dumnezeu o știi cât ne mai putem iubi astfel.
Azi doar fac o plecăciune spre pământul ars de iubirea lacrimilor noastre.
