MOTANITA

cand mi-e somn si cand mi-e lene,

dau cu coada-n multe gheme;

pun boticul pe sofa

si privesc chioras-asa

la nasucul meu cel carn,

cu mustatile in vant,

si astept sa zbor usor

cocotata-n norisor;

doar ca pofta de laptic

ma retine inca-un pic-

pe aici,

prin sufragerie

unde-mi place numai mie;

casa-i mare,

nimeni nu-i,

mi-s stapana locului!

torc, ma-ntind

si vreau iubita,

zgaraii cand ma simt zorita,

si in rest sad si privesc

graba neamului'omenesc;

zau de-i inteleg vreodata

und' s'agita toti deodata?

si ce vor ca sa rezolve

ma-nebunesc cu atatea vorbe.

Cand si ei, precum mi-s eu ar putea fi linistiti mai mereu