Veză-ți de viața ta!
Viața trece- aud peste tot în jurul meu. Ai grijă, fiindcă nu mai e mult! ȘI tu, când?! Tu ce ai de gând să faci cu viața ta? Nu te așezi și tu la casa ta?! ...întrebări peste întrebări, cuvinte ce se rotesc în jurul meu...oameni și firesc, firescul lor, nu al meu. Eu doar stau și îi ascult. Și îi privesc. Zâmbesc. Uneori soarele îmi fuge de pe gene și înserarea mi se lasă pe obraz- e doar o briză și o utopie ce mă scoata din propria-mi fire.Însă știu ca e clar și e normal, normalul meu nu e și al lor!
Nu întotdeauna oamenii au norocul tău/al vostru.
Sau poate că norocul tău e diferit de norocul meu și atunci drumurile și paternurile nu au cum să ne coincidă. E vorba de timp, de sincronicitate, de ce avem fiecare de făcut în această viață. Ce ne-am asumat înainte de a ne întrupa, sau poate e doar o providență divină. Însă clar e că nu suntem toți turnați pe același patern, nu acum, nu aici, nu în aceste vremuri. Și chiar dacă ar fi așa eu aș fi excepția, fiindcă mereu am fost excepția de a nu mă plia după forme. De a nu mă supune regulilor. De a mă răzvrăti dacă am fost nevoită să fac la fel ca toți. Nu îmi place. Nu e felul meu. Felul meu e de a fi cum vreau să eu,altfel, de a crea și a mă bucura de viață și culoare, de pasiune și transformare. Dar de data asta nu e vorba de plăcut, poate nu e vorba nici macar de alegere. E vorba de viață și drum. Rute. Rute ce le avem cu toții de străbătut chiar și atunci când..nu par a duce undeva. Dacă pe mine nu mă interesează ruta ta de ce mă vrei cu totul pe ea?! Dacă deja îți ști destinația și mulțumirea în familie, cu copiii tăi și cu viața ta , eu de ce ar trebui să fac la fel? Crezi că asta e rețeta fericirii?!Sau de ce toate aceste întrebări ce mi le pui? Întreb. Întreb și eu. Iar raspunsul tau e.....?! E clar că îți plac întrebările dacă tu le-ai început să mi le adresezi. Doar ca raspunsurile....ei cu raspunsurile...ti se poticnesc undeva intre gat..cer si..pamant. Și culmea e că viața ne desenaza așa niște trasee, că vei ajunge la un moment dat să primești aceleași întrebări, într-un alt context, din altă perspectivă. Nu o zic nici cu îngâmfare , nici cu emfază, ci doar..din experiență. Ajungem în locul în care din acuzator devenim acuzat, din critic devenim criticat...fiindcă exhaustivitatea vieții presupune să îi știi dualitățile pentru a înțelege că nu doar un singur drum e bun ori duce spre rai, nu doar alegerea unora e mântuitoare și nu fericirea unora ori ce pare din afara a le fi fericire, e adevărata lor trăire umană. Așa că înaintea întrebărilor străduiește-te să ai îngăduință, înaintea concluziilor pune-te în locul celuilalt și nu lua nimic ca fiind ce ți se cuvine, căci orice din totul ce îl ai îți poate dispărea și poți să ajungi chiar și mai rău decât cel din fața ta, cel pe care-l consideri neîmplinit, neadaptat sau il desconsideri că habar nu are de viața sa.
