Goodbyes..No more

Am ramas fara cuvintele de adio, fara saluturile de inceput, doar... doar cu ce e la mijloc si (culmea!) cuprinde inceputul si sfarsitul nesfarsit.

Ma intreb uneori cati pasi a fost nevoie sa faci ca sa te apropii, cate plaje ti-au cunoscut mersul si prin cate brize de mare si ocean a respirat corpul tau, a ras parul tau sau s-a inseninat chipul tau… privind de acolo rasarituri si apusuri, simtind respiratia Pamantului si a vietii pe tarmuri ce te-au cunoscut si au cunoscut pasii atator vieti ale oamenilor.

Azi cu maine, maine cu mine, viata cu tine - oprire, simtire, traire! Vii, ma chemi, MA REINVII! Si am plecat mai departe si am avut nevoie sa ne mutam. Si am avut nevoie sa (ne) lasam in urma, sa nu ne mai stim... din ceea ce ne construise ca viata.

Inseninam vieti la care nu ne-am gandi vreodata, cunoastem fiinte ce ne aduna bucatile sparte si le repara cu lumina si blandete, ne destramam in cele mai cunoscute colturi de suflete umane si ne spargem acolo unde credeam ca suntem ACASA ca sa ne reconstruim atata de frumos cu tot ceea ce suntem si am fost binecuvantati - culmea- departe de noi si tinuturile ce ne-au crescut. [..] STII...?! Vreau sa ma revansez, mi-a spus intr-o zi viata, pentru tot ce nu ti-am dat in atatea vieti. Pentru tot ce esti si eu, in, amalgamul trairilor Universale, am uitat sa iti ofer. Vreau sa ma revansez fata de tine, mi-a spus viata... si m-a luat in brate cu raze de soare, cu ploi si iures de furtuni de nisip tropicale. [..] articolul pe care l-am scris, il gasiti integral pe garbo.ro