ADAM SI EVA- un roman pentru toate vietile
Câte vieţi terestre alcătuiesc o viaţă adevărată?... Şapte! De ce tocmai şapte? O, Doamne, Doamne, de ce şapte? Dar pentru că şapte e numărul sfânt! A fost sfânt totdeauna, în toate sufletele!
Liviu Rebreanu
Eram intra- IX-a cand am descoperit romanul acesta ADAM si EVA. Si l-am terminat intr-o noapte. A fost inainte de Nunta in cer a lui Eliade si stiu ca nu numai ca m-a surpins atat de placut ( waw, un autor roman care vorbeste de incarnare si la vremea lui in ani '20, asta e ceva!) dar felul cum e scris, intelesul de dincolo de cuvinte, transcedere si adevar, realitate, agonie, tumult, lupta si supravietuire, speranta- mai mult decat toate, SPERANTA. REGASIRE! PERSEVERENTA! Totul e inchegat in romanul lui REBREANU atat de clar si simplu, atat de natural. Lectura curge! Ti-e foame sa il citesti. Si arde. Cuvintele ard. Dar e un foc purificator. Citesti si reconstruiesti. Citesti si te transformi.
Nu te mai intelegi si apoi te intelegi cu o zecime de univers mai mult si cu o geana de timp mai putin. Esti avid sa afli ce mai urmeaza. Esti uimit. Surprins. Ti se rotesc in cap mii de intrebari. Cum si de unde acest subiect, pe vremea lui?! Cine ori ce i-a fost muza? Mereu cu sufletul la gura, cu fiecare pagina ce o dai citind ADAM SI EVA. Cel putin eu asta imi aduc aminte. Totul a fost intens si frapant. Frapant ca un scriitor roman a putut scrie asa de bine despre un subiect atat de dezbatut intr-un colt indepartat de lume.
E un roman fenomenal de care REBREANU mentiona ca: "i-a fost lucrarea cea mai draga", unul dintre motivele invocate de catre scriitor fiind acela ca a reușit sa realizeze o opera a „iluziilor eterne”. Eu l-as contrazice si as spune ca nu e o opera a iluziilor ci a adevarurilor ce tot au incercat a fi ascunse.
Am iubit acest roman, enorm.
Padurea spanzuratilor a fost al doilea cap de serie, un alt roman de'al lui Rebreanu ce mi-a valmasit lumea si, asa cum am eu o vorba, "m-a mai crescut un pic" . Da, cred cu tot sufletul in cartile astea care ne cresc, la fel cum o fac experientele de viata, oamenii si conjuncturile. Si apropo de carti si sufletul din ele ori intelpeciunea ce o transmit: stiu ca eram acu un an, intr-o librarie si un domn in varsta, la casa, la Carturesti , vorbind cu vanzatoare spune: "Domnisoara, cartile mi-au fost cel mai bun tovaras. De la ele am aflat tot ce aveam nevoie, ele m-au alinat si tot ele m-au scos din perioadele negre ale vietii mele, ele mi-au dat cele mai bune sfaturi, ele m-au impacat, in ele mi-am gasit refugiu"- ciudat nu(!?), cum oamenii se deschid in fata altor oameni de altfel straini, intr-o librarie, si isi spun off-ul de pe suflet sau poate doar...bucata de caimac de intelepciune din sirul anilor....lasati prin timp.
Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.*
Doi oameni care se cauta neincetat ca abia in cea de-a 7a viata si ultima, sa se gaseasca si sa se intalneasca plenar. Asta ar fi pe scurt firul narativ al romanului. Totul porneste de la o intalnire intamplatoare pe strada. Toma Novac si ILEANA sunt cei doi protagonisti ai romanului. 7 vieti si un unic tel , asta indiferent de statul pe care il are Toma in cele 7 vieti prin care se perinda: de la Egitpul Antic unde e guvernator, in Babilon unde e scrib, ca mai apoi sa joace rolul unui cavaler roman, a unui calugar german si a unui medic din Franta .
A şaptea viaţă aduce de-abia fericirea unirii cu celălalt suflet. De aceea a şaptea moarte cuprinde revelaţia. Fiindcă moartea a şaptea înseamnă sfârşitul existenţei materiale şi începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăieşte într-o străfulgerare toate vieţile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vieţii noi, eterne, ce-l aşteaptă. *
Un roman al singularitatii in care " naivitatea e virtutea divina" cum mentiona insusi Liviu Rebreanu in paginile romanului ADAM SI EVA.
Un roman ce merita sa il savurati precum un vin vechi ori o poveste ce capata greutate tocmai datorita autenticitatii si veridicitatii ideii, expunerii, prezentarii.
Cui il recomand? Oricui e interesat de lucruri pline de substanta si care te rascolesc si te fac sa te gandesti la mai mult decat la "neajunsul de a te fi nascut" al lui Cioran.
Poate că în timpul unei reîncarnări celălalt suflet a rămas în vreo sferă îndepărtată; atunci omul simte cumplit zădărnicia vieţii pământeşti şi a tuturor zbuciumărilor sale, încercând să se apropie de Dumnezeu prin singurătate şi meditaţie. *
NOTA: cu * sunt notate toate citatele din romanul ADAM SI EVA
