Plictiseste-ma putin mai mult

Iau totul, hulpav, așa cum vine, după perioade în care mă simt flămânzita și însetată de masculin, de viață, de frământări și pauze la a mai gândi ce e rău ce e bine, și încotro trebuia să fi început. Mi-am promis că nu te voi căuta . Că nu îți voi da niciun semn.

A fost o noapte de pasiune și de nebunie, o noapte cu rotocoale de fum de țigară,desene în văzduh, jointuri și povești despre viață...și .... nimic de cerut mai mult, decât ....ce am avut acolo.

Cred. Stiu acum.Avem nevoie uneori de un timp mai mult unul cu altul.

Să îmi imaginez că e doar un tablou alb în fața ochilor mei. Și genele mele șterg și redeseneaza contururi, schițe și sincronicitatile respirației noastre. Tu - Eu - Intersecții. - la timpul 23 - la timpul 35 ...aici și acum...............mi-a plăcut întotdeauna să fug : de bine, de neștiut, de rutină, de tot ce urmează o cale și nu e suprinzator. De tot ce devine sigur desi culmea eu mereu caut siguranta.Culmea cum fug... deși aș fi vrut ..., de data aceasta, cu tine, să mă fi plictisit în doi... mai mult! Însă nu mai am demult curajul să insist să vreau, fiindcă am învățat în ultimii ani că ce-ți dorești prea mult nu vine, și când vine îți arată că nu era încă momentul sau doar nu era pentru tine, ...atunci.. De aceea e de lăsat totul în necunoscut. Să vrei și totodată să nu îți mai pese ce va fi , când și cum. Am învățat că viața te surprinde până și când crezi că nu mai e nimic din ce ai avut ori când totul e pierdut.

M-am obișnuit să accept și ceea ce nu îmi convine, și să respir A BINE fără a mai mai gândi la ce urmează mâine. Însă azi, tânjesc, la brațele tale calde, săruturile moi date pe frunte, la îmbrățișări și zâmbete foșnind prin asternuturi, la ... ce ar fi fost dacă? Șila...: cine să ne fi lasat să fim noi amândoi!? ...așa.. la două capete de începuturi?

Să iei viața cu tot ce îți vine pe tavă: cuburi de gheață reci, pături moi și pufoase, jumătăți de raze de soare, flacone cu pasiuni și nopți fenomenale- carnețele albe- pe care se înfășoară timpul cu cerneală incoloră. Și azi m-am pornit să îți scriu, fiindcă și tu ca și mine, crezi în aceleași principii. Dacă oamenii se plac nu contează cine face primul pas, și nu e vorba de cât de mult știm să ne prefacem. E vorba în schimb despre cât de mult ne știm, ne acceptăm și facem. Simțim și trăim. Alegem și alegerile ne duc spre o direcție. Trăim! Viață primește-mă înapoi cu toată pasiunea cu care mă trezesc în fiecare dimineață! Învață-mă din nou a trăi- în dans și în iubire, în pasiuni și în secrete ce mă fac să mustesc de frumusețe și secrete....fiindcă așa cum spunem noi oameni: AZI, AICI, IUBESC! Cu forta si e incomensurabil de naucitor si bine.

Dimineață pixul s-a oprit pe pagina albă, într-un punct. Nu mai știam ce e cu mine, cine sunt, încotro am să ajung. Și apoi...am continuat.

Mă gândeam așa... ....cum îți vin doruri și chefuri ,cum face timpul ăsta să te surprindă și viața asta să îți aducă în cale oameni...; Oameni de care ai nevoie, oameni prezenți, oameni pentru o oră, o zi, o lună, un timp-cât ai nevoie ca să îți revii.

Oameni care îți sunt pansament sau doar o linguriță dulce prin tot amarul cafeinizat prin care ai trecut; oameni simpli , însă cu atâta forță de seducție, oameni calzi și oameni primitori. Oameni distanțați de tine prin ani și întâmplări și totuși atât de apropiați de cum arată sufletul tău!

Oameni naturali, de o naturalețe ieșită din comun ce nu doar că te bulversează ci te și reîncadrează în niște forme pe care nu credeai să le mai poți ajunge ori să încapi în ele.

Oameni pentru ziua de azi....Oameni pentru momentul în care ai ajuns și pentru tot ce mai ai de făcut. Mi-am propus lucruri noi de experimentat în acest an și deja cifrele se ingramadesc in perechi. 3. Și continuă. E un tumult de stări, o euforie de senzații, întrebări pe care le opresc ori mintea care s-a linisitit și multă iubire frământată în pasiuni.. ce se întind din după-amiezi până în serile celeilalte zile și următoarei nopți....

Neîncadrări în timpul perfect ci doar la timpul potrivit.

Nu cred că ne alegem oamenii- cred că timpul îi alege pentru noi. E ca și cum acum ai voie mărimea asta: și hop, apare un om- acum gata! E nevoie să îți schimbi felul de a te îmbrăca și hopa! apare alt om , adaptat la proporțiile tale și ele la el;... sau perioade când ți se spune: halt- ia distanță , și rămâi și fără mărimi și fără haine, cu suflet despuiat fiindcă....până și sufletul tău are nevoie să fie reconfigurat uneori, tăiat, cusut, reînnodat, recolorat, lăsat gol în ploaie și vânt, sub cer fără stele sau pe pământul rece și care dintr-o dată se înghesuie strâmb- strâmt în tinel se causeaza'n palme, pleoape , căușul tălpilor albe reci. ..

Obișnuiai să mă întrebi: ți-e bine? Cum mai ești? ..............