No matter what

Dacă mă rătăcesc înseamnă că deja m-am găsit pe mine și știu cum să continui . Da, nu contează unde mă duc și ce fac, atâta timp cât încă mai cred și mai am puterea de a îndrăzni! Să îndrăznesc să zâmbesc oamenilor, să îmi fac noi cunoscuți și prieteni, să salut oamenii cu strălucire în ochi chiar dacă mă simt dărâmată! Atât timp cât mai îndrăznesc să iubesc timpul care trece, înseamnă că mă găsesc și regăsesc în fiecare loc. Iubirea și furia ne îmbrățișează într-un tango turbulent plin de culoare, ploaie, furtuni și soare, indiferent că sunt furiile mele sau ale tale, viața ni se duce...frumos, încrâncenat, în frici sau zâmbete, în bucurii, pasiuni și tăcere călătoare. Și indiferent ce va veni, îmi scriu calea proprie-mi vieți..fără să mă mai gadnesc mai mult încotro mă duce sau încotro mă îndrept. Mă bucur de peisaje și trăiri, de nopți întunecate, aurore boreale și de zile pline de lumină, toate trăite și avute în această viață! Plouă-mă ploaie cu apa și cu nisipul timpului ce scârțâie a sticlă atinsă de buricele degetelor calde și încălzită de culoare! În Bucuriile mele și în tristeți, în alegerile făcute, în lacrimilie mele...îmi las trăirile să zboare precum fluturii colorați și liberi, ce bat din aripile mari, în pădurile amozoniene. ......................................... Și cel mai bine ne putem scrie drumurile prin felul în care ne pasă, prin felul cum iubim și cum îi facem pe ceilalți să se simtă în prezența noastră ori doar cand se gândesc la noi. Nu aș vrea să ajung să îi fac pe oameni să fugă de mine și să se ascundă fiindca le e frică de ceva ce le-am făcut sau doar pentru că la un moment dat i-am făcut să se simtă nasol... ............................... Și azi am învățat să am grijă de fiecare secundă. Să mă opresc o clipă și ceva în plus, lângă oamenii pe care îi iubesc și de care nu mă mai satur- căci toate trec, și toate sunt pe etape- de ce să nu mă bucur acum de tot ce e aici, în acest loc?! .................. Și orele își vor avea grija lor și viața mă va duce intotdeuna undeva, sus sau jos, priveliștea și trăirile vor fi ale mele și doar ale mele, unice în felul meu de a fi, diferite, împrăștiate, suprinzatoare. ȘI da, dacă încă mă mai pierd în viața asta înseamnă că deja m-am găsit și știu că trebuie să continui . Ce trebuie să vină va veni, eu doar am de continuat, până Lumina îmi va pune punct și sufletul vieții va deveni zefir în buclele unei alte ființe, pe obrajii altui corp ce-si poarta pasii pe acest pamant. ...mă pierd și astfel știu că mă cunosc. Continui și trăiesc! Simt și nu mai îmbătrânesc..fiindcă azi , aici, iubesc!