Despre importanta arborelui genealogic in constituirea psihicului uman.

"Mai intai, trebuie sa stim sa ne plasam pe noi insine in propriul arbore genealogic si sa intelegem ca acest arbore nu apartine trecutului: el este foarte viu si prezent, in interiorul fiecaruia dintre noi! Arborele traieste in mine. Eu sunt arborele. Eu sunt intreaga mea familie. Atinge-mi piciorul drept si tata o sa inceapa sa vorbeasca, pune-mi mana pe umarul stang si bunica o sa inceapa sa geama! Cand ma cufund in trecutul meu, intru, de asemenea, in cel al parintilor mei si al strabunilor. Nu avem probleme individuale: intreaga familie este in joc: inconstientul familial exista. De indata ce constientizati ceva, faceti toata familia sa constientizeze acel lucru. Sunteti ca o lumina. Cand un mar apare dintr-un arbore, tot arborele se bucura. Daca va faceti treaba cum trebuie, va curatati de uscaciuni intregul arbore genealogic. ..................... Multi oameni destesta sa sufere, dar nu se pot detasa de suferinta, pentru ca tocmai asta le da senzatia ca traiesc.

– Ce e de facut, atunci?

Sa traversam “marile ape”, adica sa ne depasim pe noi insine, incepand cu trupul nostru, sa depasim conceptia pe care ne-am facut-o despre noi insine, apoi diferitele parti din fiinta noastra, mergand in linie dreapta, pana ce ajungem la Dumnezeu…Care este scopul? Sa ne impacam cu propriul inconstient. Nu sa ne eliberam de inconstient(asta e imposibil), ci sa facem din el un aliat.

........................... Familia este inconstientul fiecaruia. Scopul nu este, asadar, sa devii autonom in raport cu propria familie, ci sa fii capabil sa intelegi legatura cu ea si sa faci din ea un aliat, unul aflat in interiorul tau. Eu nu vorbesc de persoanele fizice care se afla intr-un loc sau altul, vorbesc de familia care se gaseste in interiorul nostru. Avand o familie inauntru, eu trebuie sa-i prelucrez fiecare caracter ca pe un arhetip. Este gresit ca in forul meu interior sa imi pastrez nivelul de constiinta numai pentru mine, ci trebuie sa-i dau fiecaruia dintre ei, sa-i inflacarez, sa-i inalt. Tot ceea ce le dau lor, eu imi dau mie si daca ma lipsesc pe mine de ceva, ii lipsesc si pe ei. Personajele mostruoase le voi transforma. Operand o transmutatie, le voi da tuturor nivelul meu mental. Trebuie ca in interiorul meu sa fac din toti parintii si strabunii mei niste fiinte realizate. Se spune chiar: <Si cainele este Buddha>. Ceea ce inseamna ca si tatal meu si mama mea sunt Dumnezeu, ca unchii si matusile mele sunt, de asemenea, Buddha. Si atunci trebuie sa incerc sa vad divinitatea lui Buddha in fiecare personaj al familiei mele. Este oare vorba despre persoane care au deviat de la divinitate? Au ele inima plina de ranchiuna, mintea plina de idei nebunesti, sexul le e dominat de dorinte perverse?In mine insumi, trebuie sa-mi repun familia pe drumul cel bun, sa fac o curatenie a nevoilor, a dorintelor, a emotiilor. Iata misiunea: o munca de vindecare a arborelui si nu, asa cum ne-am putea imagina, o eliberare de arbore. Nu e vorba de a atinge o presupusa independenta…Este ca si cum as vrea sa fiu independent de societate, de lume, de cosmos. Independent de respiratia mea! Asa ceva nu este posibil."