Daca as fi fost tu
Venisesi, plecasesi; intrebari, raspunsuri ascunse printre frunzele toamnei si recele diminetilor de septembrie.
Miroase a cafea bauta in doi, a priviri atarnate in fularele moi si in atingerile calde ale serilor racoroase ce numeroteaza alergarea nesatuala a timpului- IMPLINIRI
Am intrebat si am aflat
M-am retras si viata inspre mine a venit alergand si daruindu'mi-se!
Te-am aflat, te-am ascultat, nu mi-a mai pasat.
M-am acoperit cu gandurile rosiatice si mustar ale acestei toamne. Am crescut, m-am mai destramat putin cu tot cu naivitatea mea caracteristica, am plans cand soarele m-a sarutat si tu te-ai bucurat incalcindu-ti degetele printre zulufii mei roscati si inspaimantati de ...atata pasiune cat in ei au adunat. Azi la pieptul tau m-am aciuiat.
Daca eram tu nu ma mai uitam inapoi
Ma pastram in ganduri si amintiri, in poze ascunse-n albume, in acorduri de piese ce-mi aduceau aminte de tine,de noi, de mine
Opreste-te si nu mai cauta!
Pastreaza-ma in sangele ce iti va pulsa mereu in vene, chiar daca peste ani cineva nou, poate va intra in viata ta iar eu nu voi fi decat amintirea dintr-o toamna - a ta, a noastra, pe care am privit-o strangandu-ne in brate si pasind unul langa altul cu atata multumire si calm.
Cine sa ne mai masoare amandurora dubiile? Cine sa ne fi pus atatea intrebari daca nu noi doi, unul altuia!? Si mi-am dat seama ca fara tine nu as fi cunoscut toate emotiile ce se izbesc acum in peretii interiorului corpului meu, fara tine stiu ca nu as fi privit inapoi cu aceasta lumina calda si blanda de toamna, fara tine...acum..nu stiu ce m-as fi facut caci anul acesta a fost atat de tensionat pana in momentul in care ne-am (re)cunoscut. Si spui toate aceste adevaruri marunte care ma fac sa ma simt plina de viata, si imi pare ca esti atata de aproape cand ma privesti chiar si de la departare , in fiecare dimineata cand pleci spre job. O siguranta ce nu mi-am dorit-o si culmea spre care mereu am tanjit Cu tine o noua lume pulseaza de azi in mine. Noi visuri, noi idei- toate datorita si a ceea ce animi in mine
Sa fi fost singurul pe care l-as fi sarutut, sa fi rezistat pana astazi fara sa ma fi dat, niciodata nimanui...-...oare.?!.....oare as mai fi apreciat tot ce esti daca nu erau toate esecurile pe care undeva in umbra anilor, le-am lasat?! In locul tau poate ca as fi fugit de mine, si mi-e frica uneori sa nu iti frang inima, sa nu te dezamagesc, sa nu iti fac rau fara sa gandesc la asta. Insa acum poate e timpul sa las lumina din pieptul meu sa te cuprinda si sa se infasoare strans de tine, sa las lumina din pieptul tau sa ma alinte si sa uit de tot ce nu am fost si nu am putut fi cat tu, nu ai fost aici sa ma sustii si sa ma faci sa inteleg in minunea ce puteam fi, si azi sunt, fiindca TU MA FACi sa ma cunosc altfel.
