JOCUL VERBELOR

Spune-mi ceva...ceva care să îmi răsucească inima în fuioare colorate de raze și vise minunate, de bine și de romantism. Spune-mi cuvinte ce se tac și care prin tăcerea lor incomensurabilă ajung să -mi fie fluturi albăstrii rătăciți buimac ..prin propriu-mi stomac...și apoi ridicându-mi'se la cap să mă ajute să văd lumea în forme ciudat de vesele și haioase. Spune-mi povești despre oameni ce îți plac și pe care mă faci să îi iubesc. Spune-mi despre tine și noi. Despre prietenie și joacă despre râsete și bine. Căci până la urmă asta contează: empatia dintre mine și tine. Spune-mi câte în lună și stele și lasă-te împrăștiat cu vise pe genele mele negre, ca să mângâi nopțile prin pensula visărilor noastre pudrate în alabstru, în albastrul catifelat : de la fracul tău și de la OPIUMUL cu care te-ai parfumat. Îmbrățișează-mă în copilăria copilului tău nestatornic, cârlionțat și brutal de sincer... de când te cunosc?! Nici eu nu știu de am halucinat sau doar, întorc unele sentimente pe dos. Desenează-mă prin felul cum mă privești și faci că rasu'mi să apăra la colțurile gurii: frugal, apăsat, roșu de învârtoșat. Iubește-mă fără să știu, cu prezența ta, cu vorbele tale despre orice, cu atenție și grijă, puțin cât să nu sesizez , mult cât să îmi fie atât de bine încât să știu că doar lângă tine e umor și bine. Dependentă de persoana ta - Fă-mă! Mă rătăcesc și azi și mâine de tine. Că așa sunt eu și sufletul meu. Iubim joaca. Fug. Încetinesc. Prinde-mă! Din colțul lumilor tale sigure și incerte, brutale și adevărate : prinde-mă! În iureșul bătăilor de inimă -OBLIGĂ-MĂ - să vreau să îmi cotropesti sufletul. Cu liniște- prezența ta trasează dâre de lumină pe albul iernatic al sufletului meu: Cuprinde-mă! Am așezat un anotimp să te desfăț- acolo, în partea de vest, Jos în INIMĂ. COLOREZ cercuri pe coridoarele ce răsună în adâncul meu. PICTEZ în suflet- chipul tău. Adaug un PUNCT, un semn de întrebare și o virgulă. FINAL.