VINDECĂTOR

...fiecare lacrimă căzută pe ascuns, în văzul oamenilor sau ramasă invizibilă și transformată în picătură de sânge; ...diminețile leneșe de primvara când stai tolănit în pat și îți place cum lumina face mozaic de frunze aurii pe peretele tău pe care scrie: FAKE IT TILL YOU MAKE IT; ...cuvintele rostite la timpul potrivit, oamenilor care au explodat în tine, mii de sentimete; ...tăcerea; ..plimbările lungi în însingurare; ...râsetele; ....zilele care au trecut; .....felul tău de azi, de a fi; ...paginile unei cărți deschise la întâmplare unde privirea ți-a căzut pe rândul:" când nu știi ce să faci continuă și fii sigur că și asta va trece"; ....timpul de a ne întâlni; ....a nu spune nimic ori a spune prea mult; ....zbateri, furii, gânduri prea multe; ....eșuările noastre din fiecare zi sau la care lucrăm neîncetat fără să ne dăm seama, ani și ani la rând; ...micile câștiguri și victorii; ....reîntâlniri cu prietenii; ...poveștile ce ni le spunem unii altora; ...certuri și împăcări; Când mă strecor la tine-n amintiri e ca și cum am un întreg spațiu vast la dispoziție, se aud cântece și văd grădinile verzi pline cu flori în fața geamurilor mari. Când mă primești la tine-n brațe e safe și siguranță , e ca și cum nimeni și nimic nu-mi poate face niciun rău. Singurele momente în care avem dreptul să nu ne plângem sunt atunci când înțelegem că în rău stă binele nostru și ca bucățica aceea mică, mică de nisip ce transformă interiorul unei scoici în perlă- perlă ce vom deveni la rându-i și noi- ei da, acea bucatica ce ne zgaraie de nenumarate ori, Ea, e TOTUL. Nu vreau nimic. Doar să mă regăsesc în inocența pierdută din trei la doi.