HAI SA NE REDESCOPERIM
Lasa-ma sa iti mangai din nou pielea si sa te privesc dimineata in ochi
...lasa-ma sa iti ascult din nou tacerile si sa ne intelegem din bataia genelor noastre atat de negre si atat de dese, ca niste fluturi mari si catifelati ce ne luau profilurile in brate si azi doar se zbat sa se desparta
Unde e iubirea de care toata lumea atat de mult ne vorbeste?
Unde sunt sperantele si bucuriile?
De ce nu mai suntem surprinsi de prezenta noastra , a fiecaruia, unuia in viata celuilalt?
Unde suntem noi, in labirinturile vietilor noastre?
Unde ne sunt saruturile de la inceput? De ce nu ne mai surprinde nimic din tot ce aduce acest sentiment? In ce s-au transformat calmul si mirajul intalnirilor noastre?
Si unde e bucuria cu care ne traiam viata si o descopeream odata ce ne descoperiseram amandoi?
Si daca totul a fost vis....ce putem face sa nu lasam cosmarul sa isi intre in drepturi?!
Poate ca necesita timp sa invatam sa oprim minutarul ceasului pentru a da clipelor ragazul de a se omogeniza perfect. Nevoia noastra de aer si de libertate e imperios necesara si ce vom face mai apoi cu dorul de noi, cu tot ceea ce am cladit si am nazuit?! Vrem aer si libertate, unul sa fuga la munte, unul in alta parte dar nu ne gandim in ansamblu, si nu privim la tot ce urmeaza. Solutii imediate care sa ne linisteasca pe moment uitand de ceea ce conteaza.
Stii cand iti spuneam ca habar nu au cuplurile astea cat sunt de fericire ca au cu cine se certa, ca au pe cine invinui ca apoi sa aiba cu cine sa se impace, si apoi tanjeam si noi sa fim la fel ca ei.
Atunci era Inainte
Acum e dupa..... Noi ziceam ca nu vom da chix niciodata, ca ne vom aminti de ceea ce nu aveam si ne doream sa fim, sa traim sa avem si acum.....nu poate fi atata de greu, o solutie exista intotdeauna!
Oare chiar Nu e viata unde Nu e lupta?
Oare Nu e frumusete si implinire unde nu e si durere?
Finaluri...ca sa ne restartam? Ca sa ne transformam? SOlitutidne versus prezenta in doi. Ce alegi? Pana unde poate merge un om? cat poate indura si ce ne face sa renuntam?
Inceputuri ca sa ne pregatim de furtuni...furtunile de acum
Azi..doar lasa-ma sa mai fiu cu tine, sa imi ating fruntea de fruntea ta si gandurile noastre sa colapseze in liniste si in siguranta de a fi doar unul cu altul, langa altul. Siguranta e mai puternica decat certurile si linistea e mai adanca decat sufletele noastre rascolite, amagite, cautatoare: de libertate, putere, amalagam de sentimente si pasiuni istovitoare.
NU! NU LASA sa stricam ceea ce am construit in atatia ani!
Poate ca inca mai avem dreptul de a ne colora unul altuia cerul in culori...
si atunci.... uitand de intreaga lume...
ne vom putea regasi pe noi si transformati vom avea capacitatea de a construi un nou drum, ridicand fiecare picior in neant si asezandu-l pe un drum ce se formeaza doar pentru ca am crezut, am asteptat , am sperat.
E doar un respiro si un inspiro.
Candva, vom ramane doar un vis albastru in vietile oamenilor ce ne-au cunoscut
Azi ce-ar fi sa alegem sa fim lumina calda si incolora a vietii?
Inca un pas
Niciun compromis
Doar noi doi , cerul si pamantul , si fetele noastre planse de viata, sarutate de ploi si de dubii, arse de dubii si fericite de saruturile vechi.
Cred ca avem dreptul de a ne mai dai o sansa!
Sa-ti mangai parul e doar un vis ce se picura in timpi.
Ne placea sa dansam, sa radem si sa alergam noaptea prin lumina rece a lunii sau in aerul fresh al ploilor ce stropisera trotuarele fierbinti ale lui august.
Nu ma lasa sa te las singur, nu ma lasa sa fiu singura!
SI ce daca s-au produs gauri in zid si ce daca mai cad caramizi din zidul ce ne protejeaza orasul iar privelistea de dincolo pare atat de ademenitoare?
SI noi aici putem crea o lume, mult mai frumoasa, mult mai concreta, mult mai A NOASTRA.
Inca mai putem.
Unde e iubirea de care ne vorbeau?
Cine ne da voie sa ne spargem in mii de bucati dupa ce ne intregisem asa de, mai mult ca perfect?
